sâmbătă, 26 aprilie 2014

joi, 24 aprilie 2014

Trucuri pentru o învăţare eficientă

Cum putem să-l facem pe copil/elev să învețe mai bine, să ajungă la rezultatele pe care le dorește și să fie și încântat de tot acest proces? Există multe astfel de strategii, asupra a trei dintre ele ne oprim în articolul de față:

Prima strategie: folosiți forța neobișnuitului!

Acest aspect se bazează pe efectul Von Restorff. Mai simplu spus, atunci când o informație nu se potrivește cu celelalte, ea ocupă un loc special în memorie și o să fie reamintită mai ușor. Puteți face și singuri experimentul oferit în literatura de specialitate: dacă într-o listă de cuvinte care trebuie reținute (spre exemplu: masă, scaun, pat, fotoliu, caiet, fereastră, pom, soare etc.) apare un cuvânt care „nu se potrivește” – de exemplu Ileana Cosânzeana – ei bine acest cuvânt are șanse mai mari să fie reținut. Ca educator (părinte sau profesor) trebuie să știți cum să utilizați forța neobișnuitului pentru a poduce momente cheie care să fie reținute și reamintite mult mai ușor.

A doua strategie: Folosiți pauze:

Este vitală folosirea pauzelor în învățare. Exemplul lui Rusinek (2010) ne ajută să înțelegem acest lucru: luați o listă de cuvinte aleatorii și încercați să o citiți de 8 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 10 minute în care faceți altceva. După ce cele 10 minute au trecut notați toate cuvintele pe care le mai țineți minte.

Acum să trecem la etapa pe care o urmăream. Faceți același experiment, dar citiți cuvintele doar de 2 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 2 minute și citiți iar de 2 ori. Realizați acest „ritual” până îndepliniți numărul de 8 citiri ale cuvintelor. După ce tot procesul s-a încheiat vedeți câte cuvinte vă reamintiți de data aceasta.

Cercetările arată că prima dată a fost un tip de învățare comasată care este mult mai puțin eficient ca învățarea distribuită (al doilea tip). Iată de ce este important să ponderăm volumul de informații pe care îl oferim copiilor spre a fi învățat și să-l distribuim progresiv în timp.

A treia strategie: umorul

Umorul are o forță fantastică de a încărca cu energie pe cel care învață fiind totodată un stimular/catalizator al învățării. Este important însă să urmăriți ca umorul folosit să aibă legătură cu ceea ce predați; dacă nu există această legătură umorul poate să fie chiar un factor care să diminueze forța învățării.

marți, 22 aprilie 2014

EVALUAREA PRIN METODA PROIECTULUI

Ce este un proiect? 

v  METODĂ COMPLEMENTARĂ DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE CU POTENŢIAL FORMATIV CARE SUSŢINE INDIVIDUALIZAREA ÎNVĂŢĂRII
v  CREAŢIE PERSONALIZATĂ
  •     activitate cel mai pregnant centrată pe elevi
  •     un produs al imaginaţiei acestora menit să permită folosirea liberă a cunoştinţelor însuşite, într-un context nou şi relevant
  •         activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra conţinutului său dar şi asupra formei de prezentare

·          TEMĂ ABORDATĂ DIFERIT
  •     porneşte întotdeauna de la o temă de studiat în clasă
  •     are o structură flexibilă, se adaptează nivelului de vârstă şi de studiu

·          PRODUS FINIT
  •     proiectul este CEVA, nu este despre ceva:
  •     produsul finit rezultat în urma activităţii de proiect creează elevului sentimentul utilităţii a ceea ce produce, al relevanţei pentru alţii, direcţionează efortul acestuia către cineva (public-ţintă căruia i se adresează)
  •     adaptabilitatea în stabilirea produselor se referă la vârsta elevilor, la interesele lor, precum şi la resursele materiale, de spaţiu şi de timp.

·          ACTIVITATE CROSS-CURRICULARĂ
  •          încurajează cel mai bine abordara integrată a învăţării
  •     elevilor li se creează ocazia de a folosi cunoştinţe şi tehnici de  lucru dobândite la diferite discipline
  •     centrarea pe elev se traduce prin posibilitatea acestuia de a asambla într-o viziune personală cunoştinţele pe care le are 
  •     se poate realiza în clasă sau în afara clasei, în funcţie de conţinut, resurse, interese.
  •        facilitează dobândirea sensului a ceea ce învaţă, răspunzând întrebării esenţiale: CE POT SĂ FAC CU CEEA CE AM ÎNVĂŢAT LA ŞCOALĂ?


Exemple de produse realizate în urma derulării unui proiect:
§  pliante
§  broşuri
§  postere, albume
§  pagini de revistă sau ziar
§  carte/albumuri
§  sondaje de opinie însoţite de comentarii
§  senarii, dramatizări
§  obiecte ingenioase însoţite de instrucţiuni de utilizare
§  studii de caz
§  spoturi sau afişe publicitare etc.

Cum realizăm managementul proiectului ?

Proiectul
·     începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii (eventual şi prin începerea rezolvării acesteia),
·     se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni
         (timp în care elevul are consultări individuale cu profesorul şi 1-2  întâlniri de proiect cu întreaga clasă sau în grupe mici) şi
·     se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă este cazul, a produsului realizat sau a portofoliului

Managementul timpului

În funcţie de complexitatea proiectului şi de numărul de ore alocat se pot stabili:
         un ORAR al proiectului: etape, date limită
         activităţi realizate acasă
         activităţi realizate în clasă
         limite de timp pentru brainstorming, discuţii de grup, feed-back

Managementul materialelor

Profesorul,
         are datoria să sugereze şi să ofere surse de informare care să nu depăşească nivelul de înţelegere al elevilor
         cu ajutorul elevilor, poate organiza bănci de date, de idei, de imagini, de materiale concrete (reviste, postere, ilustrate), dezvoltându-le astfel abilitatea de organizare a informaţiei

Managementul clasei

Organizarea colectivului de elevi este o cheie a succesului unui proiect:
         pregătiţi-vă cu grijă activitatea
         folosiţi în mod consecvent tehnicile interactive la întâlnirile de proiect: brainstorming, IPC, alternanţa formelor de activitate – în perechi/în grup mic/individuală
         nu zoriţi desfăşurarea activităţilor
         cereţi elevilor să demonstreze sau să explice proceduri, tehnici de lucru, soluţii proprii pentru dificultăţile apărute
         folosiţi “gălăgia lucrativă”
         determinaţi-i pe elevi să gândească
         nu renunţaţi uşor.



Structura şi criteriile de evaluare ale proiectului

STRUCTURA PROIECTULUI
CRITERII DE EVALUARE
(orientative, SE POT REFERI LA URMĂTOARELE CAPACITĂŢI / COMPETENŢE ale elevilor)
TITLUL,
TEMA
    utilizarea corespunzătoare a metodelor de lucru alese şi a bibliografiei

    aplicarea unor tehnici de observare, sistematizare

    aplicarea, generalizarea şi interpretarea logică a datelor, rezultatealor

    organizarea riguroasă a ideilor şi a materialelor în raportul/ prezentarea finală

    redactarea cu acurateţe a desenelor şi diagramelor, a calculelor

    prezentarea raportului final (calitatea prezentării/ ţinuta etc.)


Asumarea, în clasă, a  unor standarde de calitate pentru realizarea proiectului este facilitată de stabilirea termenelor şi formularea criteriilor de evaluare împreună cu elevii
INTRODUCERE
argumente, motivare, întrebări desprinse din  temă
DESFĂŞURAREA
PROIECTULUI
palnul de lucru metode
materiale, etape,
termene
REZULTATE
sistematizate, ilustrate (grafice, sinteze, desene, tabele, înregistrări audio şi video, )
CONCLUZII
interpretări, opinii personale, soluţii propuse, generalizări
BIBLIOGRAFIE
lista lucrărilor, surselor Internet consultate


Proiectul în sinteză

         PROIECTUL–metodă complementară de evaluare - care oferă posibilitatea integrării evaluării în învăţare. Din acest punct de vedere, putem să considerăm proiectul, în aceeaşi măsură, o metodă activă de învăţare.
         Oferă avantajul unei evaluări contextualizate şi de proces şi constituie totodată o activitate de învăţare motivantă pentru elev, cu caracter flexibil, individualizator è è este forma de evaluare recomandată şi pentru disciplinele opţionale (din CDS).
         În practică s-a constatat că este o activitate foarte bine apreciată de elevi.
         Învăţarea în context, dobândeşte sens şi prin aceea că se finalizează prin ceva concret care orientează achiziţiile elevilor, aparent fără efort - nu ezitaţi să propuneţi proiecte elevilor !
         Este de preferat ca proiectul să vizeze mai multe obiective de referinţă/ competenţe specifice ale programei è è în felul acesta se multiplică şansele de combinare şi recombinare a achiziţiilor cu elementele de noutate şi de structurare a deprinderilor şi a cunoştinţelor.
         Este important ca pentru fiecare etapă a proiectului să se formuleze cerinţe clare.
         Etapele proiectului trebuie să cuprindă o diversitate de activităţi care să “ţintească” obiectivele de referinţă / competenţele specifice selectate pentru proiect.
         Plăcerea cu care elevii se antrenează în activităţile de proiect este data de aspectul de ludic serios, dar care concură substanţial la îmbogăţirea cunoştinţelor şi a capacităţilor
         Durata proiectului trebuie să fie suficient de mare pentru a permite realizarea unui produs de calitate,  prin revizuiri succesive şi permanentă raportare la criteriile de evaluare stabilite.
         În paralel cu achiziţiile specifice unui domeniu, elevii vor începe să interiorizeze regulile calităţii. Din aceeaşi perspectivă,este necesară stabilirea de termene clare pentru fiecare etapă.
         În timpul activităţii de proiect derulate în clasă, PROFESORUL va fi:
Ø MODERATOR – detensionând eventualele divergenţe apărute în grup
sau
Ø FACILITATOR – sprijinind grupurile /elevii aflate/ţi în dificultate.
Ø Profesorul va interveni dacă observă
Ø interpretări eronate,
Ø blocaje,
Ø distanţarea faţă de sarcina de lucru.

Un proiect model realizat de elevii clasei a III-a (2012)


 
 
 
 
 











     

         

vineri, 4 aprilie 2014

Bojdeuca Ion Creanga

     Casa memorială a autorului "Amintirilor din copilăriei" este una dintre cele mai căutate obiective turistice din Neamţ. Casa este situată pe strada ce poartă acum numele marelui scriitor, chiar la intrarea în oraşul Târgu Neamţ dinspre Piatra Neamţ şi la intersecţia cu dumul care merge spre zona Mănăstirilor Neamţ, Secu, Sihăstria sau Petru Vodă.
     Micuţa casă a fost ridicată în 1830 de bunicul lui Ion Creangă, Petre Ciubotariu, şi dăruită de acesta părinţilor scriitorului ca dar de nuntă, în 1835. Creangă a trăit în această casă de la naştere (1 martie 1837) până la vârsta de 16 ani. 
      La câteva sute de metri de casă se află celebra Ozana "cea frumos curgătoare". În curtea casei pot fi admirate obiecte vechi achiziţionate de la diverşi gospodari din Humuleşti. 
      Căsuţa, cu o singură intrare, este formată din doar trei încăperi: tinda (holul de la intrare), o cămăruţă pentru alimente şi o cameră mare.
      Lada de zestre de pe marginea patului este unul dintre obiectele originale. De asemenea, masa rotundă cu scăunelele de lemn este cea la care a mâncat marele povestitor. Într-un colţ este masa de zestre a Smarandei Creangă, iar pe ea se află ceaslovul achiziţionat de la biserica din sat, după care se spune că ar fi învăţat şi marele povestitor. 
    În casa memorială se mai află trei icoane din lemn ce au aparţinut familiei lui Ion Creangă, o bancă lată, opaiţul atârnat la grindă, blidarul (mobilă de bucătărie în care erau aşezate vasele din lut). Aproape un sfert din cameră îl ocupă soba cu hornul "unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţîili jucându-se cu ei".
     Expoziţia cuprinde şi o interesantă colecţie de ii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar şi obiecte de uz casnic vechi de peste 100 de ani, cum sunt fiare de călcat cu jăratec, zdrobitoare de struguri sau şei de cai.



Sursa: https://ro.stiri.yahoo.com/casa-lui-ion-creang%C4%83--senza%C5%A3ie-turistic%C4%83--galerie-foto-cu-vechea-locuin%C5%A3%C4%83-085029644.html