Cum putem să-l facem pe copil/elev să învețe mai bine, să ajungă la rezultatele pe care le dorește și să fie și încântat de tot acest proces? Există multe astfel de strategii, asupra a trei dintre ele ne oprim în articolul de față:
Prima strategie: folosiți forța neobișnuitului!
Acest aspect se bazează pe efectul Von Restorff. Mai simplu spus, atunci când o informație nu se potrivește cu celelalte, ea ocupă un loc special în memorie și o să fie reamintită mai ușor. Puteți face și singuri experimentul oferit în literatura de specialitate: dacă într-o listă de cuvinte care trebuie reținute (spre exemplu: masă, scaun, pat, fotoliu, caiet, fereastră, pom, soare etc.) apare un cuvânt care „nu se potrivește” – de exemplu Ileana Cosânzeana – ei bine acest cuvânt are șanse mai mari să fie reținut. Ca educator (părinte sau profesor) trebuie să știți cum să utilizați forța neobișnuitului pentru a poduce momente cheie care să fie reținute și reamintite mult mai ușor.
A doua strategie: Folosiți pauze:
Este vitală folosirea pauzelor în învățare. Exemplul lui Rusinek (2010) ne ajută să înțelegem acest lucru: luați o listă de cuvinte aleatorii și încercați să o citiți de 8 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 10 minute în care faceți altceva. După ce cele 10 minute au trecut notați toate cuvintele pe care le mai țineți minte.
Acum să trecem la etapa pe care o urmăream. Faceți același experiment, dar citiți cuvintele doar de 2 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 2 minute și citiți iar de 2 ori. Realizați acest „ritual” până îndepliniți numărul de 8 citiri ale cuvintelor. După ce tot procesul s-a încheiat vedeți câte cuvinte vă reamintiți de data aceasta.
Cercetările arată că prima dată a fost un tip de învățare comasată care este mult mai puțin eficient ca învățarea distribuită (al doilea tip). Iată de ce este important să ponderăm volumul de informații pe care îl oferim copiilor spre a fi învățat și să-l distribuim progresiv în timp.
A treia strategie: umorul
Umorul are o forță fantastică de a încărca cu energie pe cel care învață fiind totodată un stimular/catalizator al învățării. Este important însă să urmăriți ca umorul folosit să aibă legătură cu ceea ce predați; dacă nu există această legătură umorul poate să fie chiar un factor care să diminueze forța învățării.
Prima strategie: folosiți forța neobișnuitului!
Acest aspect se bazează pe efectul Von Restorff. Mai simplu spus, atunci când o informație nu se potrivește cu celelalte, ea ocupă un loc special în memorie și o să fie reamintită mai ușor. Puteți face și singuri experimentul oferit în literatura de specialitate: dacă într-o listă de cuvinte care trebuie reținute (spre exemplu: masă, scaun, pat, fotoliu, caiet, fereastră, pom, soare etc.) apare un cuvânt care „nu se potrivește” – de exemplu Ileana Cosânzeana – ei bine acest cuvânt are șanse mai mari să fie reținut. Ca educator (părinte sau profesor) trebuie să știți cum să utilizați forța neobișnuitului pentru a poduce momente cheie care să fie reținute și reamintite mult mai ușor.
A doua strategie: Folosiți pauze:
Este vitală folosirea pauzelor în învățare. Exemplul lui Rusinek (2010) ne ajută să înțelegem acest lucru: luați o listă de cuvinte aleatorii și încercați să o citiți de 8 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 10 minute în care faceți altceva. După ce cele 10 minute au trecut notați toate cuvintele pe care le mai țineți minte.
Acum să trecem la etapa pe care o urmăream. Faceți același experiment, dar citiți cuvintele doar de 2 ori la rând. Apoi faceți o pauză de 2 minute și citiți iar de 2 ori. Realizați acest „ritual” până îndepliniți numărul de 8 citiri ale cuvintelor. După ce tot procesul s-a încheiat vedeți câte cuvinte vă reamintiți de data aceasta.
Cercetările arată că prima dată a fost un tip de învățare comasată care este mult mai puțin eficient ca învățarea distribuită (al doilea tip). Iată de ce este important să ponderăm volumul de informații pe care îl oferim copiilor spre a fi învățat și să-l distribuim progresiv în timp.
A treia strategie: umorul
Umorul are o forță fantastică de a încărca cu energie pe cel care învață fiind totodată un stimular/catalizator al învățării. Este important însă să urmăriți ca umorul folosit să aibă legătură cu ceea ce predați; dacă nu există această legătură umorul poate să fie chiar un factor care să diminueze forța învățării.
